Tel/Fax: 0040269839681



ISTORIC

Bazna este atestată documentar pentru prima dată în anul 1302. Mai întâi, coloniştii germani s-au stabilit mai spre vest, dincolo de dealuri, pe Valea Rorii, spre Boian, iar ulterior, descoperind frumuseţea văii Baznei, şi-au mutat aici vechea vatră şi au construit o impunătoare biserică fortificată.

Descoperirea gazelor naturale cât şi a izvoarelor cu apă sărată şi iodurată a atras în sec. al XVIII-lea atenţia oamenilor de ştiinţă din Transilvania asupra acestei aşezări. Dupa 1752 izvoarele cu apă sărată au fost studiate, mai întâi de către farmacistul sibian Georg Bette, iar mai apoi şi de către alţii. Preotul Andreas Caspari a lăsat un manuscris cu observaţiile sale din anii 1762-1779. El descrie mai multe izvoare tămăduitoare, pe care le numeşte „Baia bisericii”, „Baia cerşetorilor” sau „Fântâna acră”.

În anul 1808, guvernul de la Viena a trimis la Bazna o comisie de medici şi chimişti pentru a studia efectele curative ale sării şi ale climei. În 1843, patru medieşeni au pus bazele unei societăţi care avea ca scop construirea unei staţiuni la Bazna. Doi ani mai târziu, în staţiune au fost trataţi 637 de bolnavi. În 1905, comunitatea evanghelică din Bazna a preluat staţiunea şi a transformat-o într-o „perlă a băilor transilvănene”. În acelaşi an, staţiunea avea o farmacie, un medic terapeut şi a început producerea renumitei „sări de Bazna”

In prezent stațiunea Bazna se află într-o perioadă de renaștere din punct de vedere turistic. Resursele sale naturale precum și tezaurul lăsat în urmă de germani reprezintă o atracție tot mai mare pentru diversele categorii de turiști, fie că sunt turiști interesati să cunoască noi obiceiuri și tradiții fie că sunt turiști care sosesc pentru cura balneară. Stațiunea este vizitată anual de turiști care urmeaza cura de Bazna de ani buni și care au nevoie de acest tratament care se dovedește benefic cel puțin o dată pe an.

Read more...

POZIȚIONARE

Staţiunea Bazna este situată în nordul judeţului Sibiu, în apropierea limitei cu judeţul Alba, într-o regiune deluroasă la o altitudine medie de 320 m. Amplasată în Podişul Târnavelor, într-o zonă cu livezi şi păduri de foioase Bazna beneficiază de un peisaj pitoresc, de dealuri domoale, cu versanţi lini şi văi largi, specific reliefului din centrul ţării.

Localitatea este situată la 72 de km de municipiul Sibiu (reşedinţa judetului),  la 17 km de municipiul Mediaş şi la 18 km de oraşul Târnăveni (din județul Mureş). Vatra aşezării se află la 46o10’ latitudine nordică şi 24o07’ longitudine estică. Geografic localitatea este situată într-un bazinet depresionar de tip butonieră sculptat în axul domului Bazna, în partea centrală a Podişului Târnavelor.

  Prin centrul localităţii trece pârâul cu acelaşi nume, component al bazinului hidrografic Balta de pe partea stangă a râului Târnava Mică. Bazinetul depresionar, pătrunde  în partea de sud, pe cele două pâraie: pârâul Bisericii, în sud-est şi Bazna în sud-vest. Către nord se deschide larg în culoarul depresinoar al Baltei. Bazinetul depresionar ajunge la cca 3 km lungime, iar lăţimea maximă în zona de confluenţă cu valea Balta la 2 km. Interfluviile care delimitează bazinetul depresionar se desfăşoară la altitudini de 400-500 m cu valori mai ridicate în sud şi sud-vest: la est Dealul Bisericii, la sud-est  Dealul Colibelor cu înălţime maximă de 550 m, în sud dealul Pietrii (Steinberg) de 584 m, la sud-vest cea mai mare înălţime, Dealul Ciciura (Hohewarte) de 598,8 m  iar la vest dealul Popoaiei (Bangarten) de 425 m. Şesul aluvial coboară pe direcţia sud-nord de la 325 m la 300 m. Se înregistrează o energie de relief de 100-200 m.

Vatra localităţii Bazna s-a dezvoltat pe terasele şi versanţii văii Bazna, modelaţi în formaţiuni marnoase şi argilo-nisipoase de vârstă sarmato-pliocenă, de care sunt legate frecventele alunecări de teren dezvoltate în special pe versantul stâng al văii.

Încadrată în perimetrul comunei Bazna, staţiunea cu acelaşi nume, se află situată în sudul localităţii la poalele dealurilor împădurite pe versantul nordic cu esenţe foioase, carpeni, fagi, goruni iar pe panta estică cu esenţe răsinoase plantate : brazi, molizi, pini şi exemplare răzleţe de zadă.

Spre vestul staţiunii balneare - dealul Popoaiei, cultivat până în 1970 cu întinse suprafeţe de viţă de vie, este în prezent răvăşit de alunecări de teren. Această poziţie conferă localităţii Bazna condiţii fizico-geografice variate (lunci, dealuri), o climă moderată, floră,  faună şi soluri complexe, deci un potenţial economic de perspectivă. 

Condiţiile favorabile ale mediului au atras pe om din timpuri străvechi, astfel explicându-se popularea intensă a acestui ţinut, bogata viaţă materială şi spirituală.

Read more...

POTENŢIALUL NATURAL AL BAZNEI

Pentru caracterizarea reliefului, se impune să prezentăm pe scurt evoluţia anterioară a întregului bazin transilvan, care în decursul erelor geologice şi în special în perioada pliocen cuaternară, a suferit diverse transformări, care s-au imprimat asupra aspectulul macro si micro reliefal dezvoltat ulterior.

1. Componența peisagistică a reliefului

Pentru caracterizarea reliefului, se impune să prezentăm pe scurt evoluţia anterioară a întregului bazin transilvan, care în decursul erelor geologice şi în special în perioada pliocen cuaternară, a suferit diverse transformări, care s-au imprimat asupra aspectulul macro si micro reliefal dezvoltat ulterior. Formele deluroase din zona Bazna sunt astfel dispuse încât respectă înclinarea generală a podişului de la sud spre nord, spre axa mişcărilor negative a văii Mureşului şi de la est spre vest, conform cu orientarea reţelei hidrografice a podişului Târnavelor. 

Înclinarea de la sud spre nord a podişului, rezultat al mişcărilor neotectonice pozitive din Carpaţii Meridionali şi a celor negative din zona Mureşului mijlociu, a determinat asimetria pronunţată a bazinelor celor două Târnave, cu dezvoltare largă spre sud. În perimetrul studiat Valea Balta îşi dezvoltă mult spre sud bazinul hidrografic prin afluenţii săi Valea Bazna, Valea Mărului, Valea Rorei cu direcţie mediană dictată de mişcările neotectonice amintite. Aspectul general al reliefului este deluros, fragmentat de văi, încadrându-se prin caracterele de bază în ansamblul morfostructural general al dealurilor dintre cele două Târnave. Un aliniament în sudul localităţii Bazna format din dealul Colibelor, dealul Pietrii şi dealul Chiciura reprezintă cumpăna de ape dintre bazinele hidrografice ale Târnavei Mari la sud şi Târnavei Mici la nord. 

Din analiza hărţii geomorfologice se desprind câteva trăsături principale:

  • dispunerea formaţiunilor sarmato-pliocene sub formă de dom, se reflectă în aliniamente structurale distincte, basinet depresionar de tip butonieră în care este aşezată localitatea.
  • predominarea rocilor marnoase şi argilo-nisipoase, condiţinează apariţia  şi dezvoltarea unor intense alunecări de teren, apariţia frecventă a orizontului de tufuri este marcată în relief prin rupturi de pantă în lungul versanţilor.
  • relieful este adânc fragmentat, energia de relief variază între 100-200 m, iar densitatea fragmentării între 1,5-3,5 km/km2
  • văile sunt largi, uneori mlăştinoase, cu versanţii asimetrici şi intens afectaţi de alunecări, în mare parte active sau reactive.
  • luncile largi cu sectoare înmlăştinite (valea Bălţii, valea Bisericii) dau aspectul unor culoare depresionare.
  • profilul versanţilor, în general concave la partea inferioară prezintă o asociere de glacisuri şi văi de eroziune modelate, în condiţiile climatice de la sfârşitul pleistocenului şi începutul holocenului.
  • modelarea actuală prezentă prin spălări de suprafaţă, ravenări, alunecări de teren, este amplificată prin activitatea antropică (păşunat iraţional, neîntreţinerea unor şanţuri de scurgere pe versanţi) este diferenţiată local de gradul de împădurire al terenurilor.
  • culmile interfluviale modelate în intervalul daciancuaternar inferior, reprezintă cele două nivele de eroziune (+_ 600 m  şi +_500m) generalizate în tot Podişul Târnavelor.

Bazinetul depresionar Bazna a fost sculptat în nivelul inferior Levantin – care aici apare în jur de 450m şi s-a individualizat morfologic în timpul Cuaternarului. “Interfluviile care delimitează bazinetul depresionar se desfaşoară la altitudini de 400-500 m cu valori ridicate în sud, aceste culmi fiind martori de eroziune ai primului nivel” (Geografia României volumul III, pagina 566).

2. Potenţialul climatic şi bioclimatic al Baznei

Climatul localităţii Bazna este temperat-continental moderat, cu umiditate mai ridicată decât în alte regiuni de podiş din ţară. Înălţimea medie a reliefului, localizarea într-o depresiune de tip butonieră generează o temperatură mai redusă, cu veri mai răcoroase şi ierni mai blânde şi mai umede. Ca urmare a acestei aşezări sunt prezente şi inversiunile de temperatură în vatra depresiunii. Perturbaţiile climatice care s-au produs în ultimii ani pe glob se resimt şi în ţinutul Baznei, mai ales în regimul precipitaţiilor şi al temperaturii. Se observă o răcire a aerului în lunile de vară şi toamnă faţă de perioadele anterioare. Această uşoară răcire se răsfrânge asupra dezvoltării şi coacerii plantelor mai ales a porumbului şi a viţei de vie. Temperatura medie multianuală este de 8,6˚C. Temperatura minimă a lunii ianuarie este de –19,2˚C, iar temperatura maximă a lunii iunie este de +29,9˚C, în luna decembrie temperatura minimă atinge valori de până la  –16,8˚C.

Zona Bazna se află, din punct de vedere pluviometric, sub influenţa maselor de aer din vest, nord-vest şi nord-est.  În lunile mai-iulie pătrund mase de aer din anticiclonul Azorelor, ceea ce determină căderi importante de precipitaţii. Media anulă a precipitaţiilor la Bazna este 627,8 mm. Repartiţia precipitaţiilor de-a lungul anului prezintă o frecvenţă a acestora în perioada mai - august, iar în intervalul lunilor decembrie-februarie precipitaţiile cad sub formă de zăpadă. Datorită faptului că Bazna se află într-o depresiune adăpostită, zăpada se depune aici într-un strat uniform şi persisitent, nefiind viscolită. Numărul mediu al zilelor cu zăpadă este de 19,8 anual, iar grosimea stratului variază între 55 şi 58 cm. Numărul mediu al zilelor cu brumă este de 31,2 anual. Cele mai timpurii brume se înregistrează în octombrie, iar cele mai târzii în aprilie. Cantităţi mari de precipitaţii sunt înregistrate în lunile mai-iunie, iar lunile cele mai secetoase sunt ianuarie-martie. (Voicu-Vedea V, Stroia V. 1988)

În general, vânturile cele mai frecvente sunt generate de circulaţia maselor de aer dinspre vest. Vânturile predominante sunt cele din nord-vest, urmate de cele din nord-est şi cele din sud-est. Intensitatea medie a vânturilor este cuprinsă între 1,2-2,0m/s. Vânturile cu viteză mai mare se manifestă doar în 8,5 zile pe an, reise de aici că nu bat vânturi puternice, datorită aşezării staţiunii în zonă adăpostită. Zilele de calm sunt în număr de 186 anual, ceea ce asigură zonei mult timp frumos, cu vreme liniştită şi însorită, optimă pentru băi în bazinele cu apă minerală şi de asemenea timp frumos pentru excursii în împrejurimi. 

În concluzie clima acestor meleaguri, prin verile calde şi cu timp senin, prin iernile blânde, prin toamnele lungi şi plăcute, este favorabilă activităţilor balneare şi turistice. 

3. Potenţialul hidric

Un prim aspect pe care-l relevă analiza hidrologică a zonei Bazna îl reprezintă izvoarele pemanente şi semipermanente destul de numeroase. O primă categorie de izvoare sunt legate de apa vadoasă, localizată la baza dealurilor de unde îşi încep existenţa păraiele afluente văii Balta (Chipului, Bisericii, Baznei, Mărului, Rorii). Alte izvoare se ivesc la contactul dintre luncă şi versanţii izvorului La Troci sau cele de pe cursul Mărului şi din Hirbes – constituind surse de înmlăştinire datorită pantei reduse. Actualul parc din centrul localităţii a fost amenajat pe locul unei foste zone înmlăştinite unde s-au executat importante lucrări de drenare. Sunt numeroase apariţiile de ape meteorice depozitate în zonele de alunecări de teren, semnalate prin dezvoltarea unei vegetaţii azonale de higrofile – trestie, rogoz.

Apele freatice

Apele freatice au adâncimi fluctuante în funcţie de regimul precipitaţiilor şi de variaţiile de nivel ale pâraielor. În luncile pâraielor nivelul hidrostatic al pânzei de apă freatică se situează la 0,50-2m iar pe versanţi şi platouri se află între 4 şi 12m, frecvent până la 7m în cantităţi suficiente şi bună de băut.

Reţeaua hidrografică 

Reţeaua hidrografică care fragmentează teritoriul comunei Bazna este tributară râului Târnava Mică prin pârâul Balta, care-şi are obârşia în hotarul comunei vecine Blăjel şi se varsă în râul colector principal la Cetatea de Baltă. O serie de văi secundare au altitudine medie între 375 şi 290 m și fragmentează dealurile din zonă, în culmi care păstrează direcţia acestora, respectiv sud-nord: valea Chipului, valea Baznei, valea Mărului, valea Rorii. Valea Baznei, care străbate localitatea are afluenţi, în majoritate, sezonieri ce se formează pe versanţi în perioadele cu precipitaţii abundente: pârâul Sub Lohac, Şefia. Din ochiul de apă denumit „Crater” apărut pe locul unei sonde prăbuşite în timpul forării din anul 1912, curge un alt afluent la Baznei, pârâul Bisericii. În perimetrul localităţii, valea Bazna, mai colectează apele pârâului Hoserech şi ale pârâului de după şcoală, ambele cu caracter sezonier.

Valea Bălţii (Morii) este o vale consecventă în cursul mijlociu, situată pe sinclinalul ce separă domul Cetăţii de Baltă de domul Baznei, are cursul sub forma unui arc de cerc, adaptat la structură. Izvorăşte de sub dealul Hula Blăjelului şi de la confluenţa cu pârâul Volturi, ocoleşte dealul Morii, care înaintează spre sud, iar de la podul Rorii se orientează în linie dreaptă spre satul Boian. Valea prezintă versanţi asimetrici: cel drept abrupt – dealul Morii, cu o altitudine absolută de 375 m, cu expoziţie sudică şi acoperit cu vie şi livadă; iar versantul stâng, între Valea Chipului şi valea Rorii, cu o înclinare uşoară a pantei. În perimetrul studiat, valea Bălţii are afluenţi numai dinspre sud, pe partea stângă, iar dinspre nord, pe partea dreaptă doar torentul de pe dealul Cărărilor aduce apa în timpul precipitaţiilor abundente. Suprafaţa bazinului Balta este de 16,5 km2 , din care Bazna 6 km2, valea Bisericii 4 km2, valea Vânătorului (Mărului) 3,5 km2 iar Valea Chipului 3 km2. În cadrul acestor suprafeţe lungimile pâraielor sunt următoarele: Balta 4 km, Bazna 3,5 km, Chipului 1,5 km, Bisericii 3 km, Mărului 2,5 km. Lăţimea albiilor majore modelate în pleistocenul superior-holocen, este diferită, având valori maxime la confluenţa  Baznei cu pârâul Bisericii şi valea  Bălţii cu valea Bazna de cca 550m, iar pe cursul pârâului Bisericii de 410 m. Lunca pârâului Balta şi a pârâului Bisericii prezintă sectoare de înmlăştinire acoperite cu vegetaţie specifică şi improprii pentru cultura plantelor, fiind folosite doar ca păşunat, în special pentru bubaline. În porţiunile unde s-au efectuat lucrări de drenaj prin canale, excesul de apă a fost îndepărtat, iar suprafeţele respective sunt cultivate cu plante cerealiere (la confluenţa pârâului Chipului cu pârâul Balta).

Apele minerale 

Apele minerale (cel mai important element natural care generează atractivitate turistică) conform domnului profesor Virgil Stroia cantonează în orizonturile nisipoase ale sarmaţianului împreună cu gazul metan. Apele mineralizate, cu conţinut de iod şi brom, însoţesc gazul metan, care arată geneza lor. Astfel, apele de zăcământ ocupă zonele tectonice depresionare – sinclinale – în timp ce gazele ocupă zonele de boltă. În zona băilor s-au identificat 11 izvoare de apă minerală captată în 4 bazine de acumulare. Forajele executate debitează de asemenea apă minerală cu concentraţii variabile prin intermediul a 10 sonde, unele în exploatare altele în conservare. Iniţial sursele de apă sărată şi nămol le-au constituit 5 izvoare denumite: Ferdinand, Stâncii, Merkel, Ehrlich şi Karol. Dintre acestea, numai izvorul Merkel este folosit pentru cură internă, fiind şi singurul captat separat şi amenajat. Celelalte izvoare sunt captate în bazine de acumulare. La fostul ştrand din staţiune, bazinul colecta apa unui izvor de fund şi cea provenită de la izvorul Stâncii care apărea la baza aflorimentului de calcar sarmaţian. Prin lucrările din ultimii ani acest izvor a fost închis, ca de altfel şi ştrandul. Între anii 1955-1959 şi 1063-1964 au fost executate 17 sonde hidrogeologice de adâncime cuprinse între 41 şi 119 m şi o sonda de 297 m, situată la intersecţia drumul spre satul Velţ în afara incintei băilor. De la executarea acestor foraje, unele din sonde au fost abandonate în timp, fie din cauza colamatării puternice, a lipsei de gaze, agentul de antrenare a apei la suprafaţă, fie din cauza unor ruperi de coloane, alunecări de teren. Debitele sondelor variază între 0,02 litri/sec şi 0,4 litri/sec, iar apa este dirijată gravitaţional prin conducte de oţel zincat spre cele 4 bazine de acumulare, de unde este pompată şi transportată spre bazele de tratament. 

Determinările fizico – chimice pentru apele de suprafaţă şi cele subterane din zona Bazna permit să se stabilească următoarele concluzii: apele minerale din zonă se caracterizează ca ape clorosodice, bromo-iodurate, calcice–magneziene şi se încadrează după Karl Holl în grupa A şi anume în grupul mare al apelor ce se caracterizează prin mineralizaţie totală mai mare de 1 g/ litru şi posedă constituenţi cu activitate particulară ce le imprimă caracteristici folosite în terapie. Măsurătorile radioizotopice şi determinarea concentraţiei radioactivităţii apelor subterane din zona Bazna, stabilesc că radioactivitatea tuturor surselor de apă este inferioară valorii maxime admise pentru apa potabilă, deci nu prezintă pericol din punct de vedere al radioprotecţiei. Aceleaşi aprecieri sunt valabile şi pentru radioactivitatea globală a nămolului terapeutic şi a sării de Bazna. Comparând încărcarea în câteva elemente chimice principale ale acestor ape se constată că, variaţia acestora, de la o sursă la alta se încadrează în limite strânse, fapt ce ar conduce la ipoteza că alimentarea cu apă a acestor surse se face din puncte comune, deşi în subteran are loc un fenomen de amestec a câtorva tipuri de ape, respectiv ape sărate considerate ca strate de bază, cu care se amestecă în diferite proporţii apele de zăcământ şi apa de suprafaţă. Utilizarea apelor minerale în staţiune se face în scop profilactic, terapeutic şi de recuperare.

Nămolul de Bazna

Apa provenită din sondele de exploatare deversează în bazinele de acumulare pe fundul cărora se află şi câteva izvoare de apă minerală care majorează debitul ce se acumulează în aceste bazine, precum şi un nămol adus de apele de sondă şi care constituie un important element de cură. Nămolul de Bazna face parte din “salte”, o categorie de nămoluri ridicate la suprafaţă împreună cu apele sărate prin presiunea gazului metan şi care se găsesc în regiunile petrolifere şi cele cu gaz metan. Analiza chimică a nămolului de Bazna a fost efectuată pentru prima dată de profesorul Spacu de la Cluj care a constatat că acesta este foarte consistent, de culoare negricioasă şi cu miros neplăcut datorită hidrocarburilor şi H2S. Are o reacţie alcalină prezentând 12% substanţe organice şi 65% substanţe minerale, fiind astfel un nămol mixt. Are o bună plasticitate şi adeziune, o dispersiune foarte fină şi nu necesită vreo pregătire prealabilă aplicării lui şi se pretează foarte bine la împachetări.Nămolul încălzit se aplică sub formă de împachetări la temperaturi de 42-450C în tratamentul unor monoartrite, lombago, artroze, boli de femei. Acest nămol constituie de asemenea o atractivitate datorită efectelor sale terapeutice.

Sarea de Bazna 

Analiza chimică a sării de Bazna  a fost facută de prof. Dr. Wilhelm Hanko, stabilind la 100 grame de sare următoarele elemente :

  • Na - 96,69 g
  • Clorură de calciu - 2,31 g
  • Clorură de magneziu - 2,46 g
  • Clorură de potasiu - 1,33 g
  • Iodură de sodiu - 1,07 g
  • Bromură de sodiu - 0.13 g
  • fier - Urme
  • total - 99,99 g 

Ca aspect, sarea de Bazna se prezintă sub formă de cristale hogroscopice, de culoare galben roşcată sau galben brună, cu gust sărat, uşor solubilă în apă. 

4. Potenţialul  biogeografic

Vegetaţia

Din punct de vedere fito-geografic vegetaţia teritoriului Bazna se încadrează în zona pădurilor de foioase fiind formată predominant din făgete şi gorunete, caracteristică dealurilor din Podişul Transilvaniei. Vegetaţia este formată din etajul de amestec al gorunului cu fagul. Distribuţia lor este legată de expoziţia versanţilor şi înălţimea reliefului. Astfel platourile şi versanţii cu expoziţie sud-estică, ce corespund unei mai intense radiaţii solare, sunt acoperiţi cu păduri de gorun, iar versanţii cu expoziţie nordică şi nord-estică corespund pădurilor de fag (Fagus silvatica) şi carpen (Carpinus Betulus). Masivul păduros situat pe panta nordică a dealului Pietrii, Chiciurii şi Colibelor din sudul staţiunii balneare este alcătuit din fag, carpen şi este declarat pădure de agrement. 

Cuesta din Dealul Bisericii este acoperită cu o pădure de pini, iar în staţiune este un parc în care se întâlnesc molidul (Picea excels), bradul (Abies alba), zada sau laricea (Larix deciduas), salcâmul (Robinia pseudacacia), arţarul (Acer platanoides), platanul (Platanul orientalis), mesteacănul (Betula pendula) care oferă un tablou încântător, mai ales toamna când frunzele se colorează diferit. 

Vegetaţia arborescentă este dominată de făgete, răspândite cu preponderenţă în zonele înalte ale dealurilor orientate în general spre nord. O caracteristică specială a acestui făget este prezenţa arbustului Staphylea pinnata (clocotici). Pe versanţii sudici dinspre valea Târnavei Mari, suprafeţele sunt ocupate cu carpeni, stejari şi goruni.

Vegetaţia halofilă este săracă, fiind răspândită pe sărăturile din împrejurimile sondelor şi a micilor scurgeri de apă sărată. Flora halofilă este reprezentată de Lepigonum salinum, Aster tripholium (albăstrica), Salicornia hercacea (iarba sărată comună), Artiplex tatarica (loboda).

Vegetaţia ierboasă este bogat reprezentată în fâneţele din împrejurimile staţiunii. 

Din ordinul Bromethalia: Agropyrum intermedium (pirul), Pestuca sulcata, Scabiosa ochroleuca (şipica), Salvia vertigillata (urechea porcului), Bringium campestre (scaiul dracului), Adonis vernalis (ruscuţa de primăvară), Hypericum perforatum (sunătoarea). Asociaţia prezentată este artificială, iar aspectele sezoniere pot varia de la un an la altul, în funcţie de regimul pluviometric. O serie de ani secetoşi pot accentua mai mult caracterul de Bromentalii faţă de caracterele floristice permanente ale Arhenatheretalii. Pe versanţii afectaţi de alunecările de teren şi în luncile văilor Bisericii, Balta, Mărului se dezvoltă plante hidrofile ca: trestia (Phragmites communis), papura (Tifa latifolia) şi rogozul (Carex rupestris). Botanistul Alexandru Borza, în studiul său ”Contribuţii la vegetaţia şi flora Băilor Bazna“ a publicat în Buletinul Grădinii Botanice şi al muzeului botanic din Cluj Napoca a descris mai multe specii relicte de munte rămase la această altitudine dintr-o perioadă mai îndepărtată. Printre speciile descoperite şi descrise amintim: brustanul (Telekia speciosa), lăcrămiţa (Majanthemum bifolium) şi leurda (allium ursium)

Aceste specii au rămas dintr-o perioadă geologică în care, la acestă latitudine, au existat condiţii climatice asemănătoare cu cele din zona montană de astăzi. Dintre plantele rare ocrotite, cu flori atrăgătoare amintim: Ciuboţica cucului (Primula officinalis) şi dediţelul (Pulsatila montana) 

O grupare a vegetaţiei după modul de folosinţă a terenurilor ne evidenţiază următoarele:

  • Speciile de pe terenurile arabile
  • Vegetaţia din pajiştile naturale
  • Vegetaţia de pădure.

În terenurile agricole dintre buruienile care ameninţă să compromită culturile se menţionează: Setaria gauca, Agropyrum repens (pirul), Cirsium arvense (pălămida), Poligonum convolvulus (troscot) precum şi diferitele umbrifere. În pâlcuri, pe răzoare, apare Prunus Spinosa (porumbar). Asociaţiile din pajiştile naturale prezintă diferenţieri în funcţie de expoziţia versanţilor şi gradul de umiditate a solului. Pe versanţii nordici se întâlnesc următoarele specii: Trifoliu pratense (trifoiul roşu), Lolium corniculatus (zâzanie) Taraxacum officinale (păpădie), Achillea mileffolium (coada şoricelului), Vicia, Agropyrum repens (pirul) şi Filipendula (cretuşca). 

Pe versanţii sudici se întâlnesc păşuni de tipul Stypa (colilie) şi Cynodom cu următoarele specii de ierburi: Stypa, Doricium, Herbaceum, Astragalus şi Fregaria (fragi, căpşuni), Euphorbia cyparissias (laptele câinelui), Eryngium (scaiul dracului). Pe versanţii mai puţin înclinaţi, precum şi în luncile folosite ca fâneţe, flora erbacee este alcatuită din următoarele specii principale: Bromus (abasiga), Cinosurus cristatus, Poa pretense (firuţa), Trifolium repens, trifolium hibridicum, Medicago lupulina (lucerna) şi Lotus corniculatus, apoi buruieni - Renunculus acer, Circium, Carex,  Ahillea şi Taraxacum. 

Fauna

Prin fauna existent, zona Bazna se încadrează în subprovincia pericarpatică cu animale specifice pentru pădurea central europeană: căprioara (Capreolus capreolus), mistretul (Sus scrofa), vulpea (Canis vulpes), lupul (Canis canis), viezurele (Meles meles), veveriţa (Scirus vulgaris), dihorul comun, ariciul, nevăstuica, şarpele de pădure, şarpele neted, brotăcelul. Pădurile sunt populate cu păsări, printre care mai cunoscute sunt: ciocănitoarea mare (Dendrocopos maior), piţigoiul sur (Parus lugubris), scorţarul (Chertia familiaris), cinteza (Fringilla coelebs), graurul (Sturnus vulgaris), cucul (Cuculus conorus), sturzul (Turdus musicus), dumbrăveanca (Coracia garullus), sitarul (Scolopax rupicola). Se mai întâlnesc şi cioara de semănătură, stăncuţa, coţofana, botgrosul, codobatura, pupăza, becatina şi potârnichea. Dintre păsările răpitoare trăiesc în zona Bazna ciful de pădure, huhurezul de pădure, şoricarul comun, uliul păsărilor. Dintre reptile, mai întâlnite sunt guşterul şi şopârla. Prin colonizare pădurile au fost populate cu cerbi, iar fâneţele cu fazani. Pe terenurile agricole trăiesc iepuri, sitari şi potârnichi. În localitate trăiesc numeroase vrăbii şi în ultimii ani s-au înmulţit guguştiucii. Sunt semnalate şi câteva familii de berze, precum şi numeroase rândunele.

Complexe lansdaftice

Ţinând seama de condiţiile fizico-geografice, zona Bazna se încadrează în peisajul geografic de dealuri. Acesta cuprinde teritoriul dealurilor Târnavelor, dezvoltate pe roci sedimentare pliocene, aliniate iniţial, macroreliefal, în creste orientate pe direcţia est-vest de cele două Târnave şi apoi compartimentate de reţeaua de văi afluente acestora. În cadrul acestor dealuri, procesele actuale de modelare sunt numeroase, atât datorită rocilor friabile cât şi activităţii antropice. Condiţiile climatice favorabile determină o îmbinare a activităţii agricole cu cea forestieră. Datorită fragmentării reliefului şi condiţiilor specifice se pot diferenţia următoarele peisaje: 

  • Micropeisajul de vale, caracteristic văilor afluente pârâului Balta dinspre sud, caracterizat prin frecvenţa mai mare a procesului de versant, mişcări atmosferice mai reduse, ceaţă primăvara şi toamna, flora spontană fiind reprezentată prin păduri de fag, gorun, carpeni şi plante ierboase de fâneaţă.
  • Micropeisajul de luncă, însoţeşte firul pârâului Balta cu lăţimi de 500-100 m, cu suprafeţe plane acoperite de soluri aluvionare, neafectate de eroziune, cu inundaţii, circulaţia atmosferică mai intensă, frecvenţa mai mare a ceţii dimineţile de primăvară şi toamnă.

Read more...